Anul acesta, pe 24 noiembrie (primul tur) și 8 decembrie (al doilea tur) vor avea loc atât alegerile prezidențiale, iar pe 1 decembrie vor avea loc alegerile parlamentare. Este o ocazie perfectă de a analiza rolul acestor două instituții, precum și al Guvernului, toate trei având relații particulare între ele.
Președintele, Guvernul și Parlamentul se numără printre instituțiile fundamentale ale sistemului politic românesc. Atribuțiile lor sunt prevăzute, ca și în cazul autorităților publice în general, de Constituție.
Președintele
Președintele este ales prin vot direct de către toți cetățenii cu drept de vot pentru o durată de cinci ani. Este șeful statului, ceea ce înseamnă că rolul său este de a reprezenta interesele țării pe scena internațională și, prin urmare, are puteri importante în domeniul politicii externe și al apărării; el este, printre altele, „comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării” (articolul 92 din Constituție). De aceea, articolul 80 alin. (1) din Constituție îl definește drept „garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.” În plus, conform articolului 80 alin. (2) din Constituție, el „veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.”
Pe plan intern, o atribuție importantă a Președintelui este că, după alegeri, trebuie să desemneze un Prim-Ministru (ținând cont de rezultatul alegerilor legislative și de alianțele din Parlament). Acesta va fi responsabil de formarea unui Guvern care va trebui apoi să fie aprobat (investit) de majoritatea membrilor Parlamentului.
De asemenea, Președintele are puteri de numire pentru funcții importante :
- Șefii serviciilor de informații: SRI – Serviciul Român de Informații și SIE – Serviciul de Informații Externe (cu acordul Parlamentului);
- Judecătorii Curții Constituționale: Președintele numește trei dintre cei nouă membri ai Curții Constituționale, ceilalți fiind desemnați de Parlament;
- Președintele, vicepreședintele și președinții de secție ai Înaltei Curți de Casație și Justiție: numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (dintre judecătorii Înaltei Curți care au funcționat la această instanță cel puțin doi ani);
- Înalții magistrați: procurorii-șefi (spre ex. Procurorul General, șeful Direcției Naționale Anticorupție – DNA, și șeful DIICOT);
- Ambasadorii României în străinătate;
- Ofițerii superiori din armată (datorită calității sale de comandant suprem al forțelor armate).
În sfârșit, Președintele are dreptul de a acorda grațierea individuală. Aceasta înseamnă că el poate ierta o persoană condamnată de justiție, anulând întreaga pedeapsă sau o parte din ea, sau reducând-o.
Guvernul
Guvernul deține puterea executivă, ceea ce înseamnă că este responsabil de implementarea legilor adoptate de Parlament și de gestionarea treburilor publice curente. Este condus de Prim-Ministru.
Pentru aplicarea legilor, Guvernul adoptă diferite acte pentru a le conferi efecte practice (regulamente, decrete, decizii etc.).
În gestionarea treburilor publice, Guvernul definește și implementează politici publice în diverse domenii (educație, sănătate, securitate, economie, mediu etc.). În acest sens, poate propune proiecte de lege sau adopta ordonanțe care trebuie aprobate conform anumitor proceduri de Parlament (vezi punctul IV de mai jos).
Guvernul asigură, de asemenea, gestionarea finanțelor publice, conducerea administrației, securitatea națională etc.
Cu toate acestea, Guvernul, deși numit de Președinte, trebuie să răspundă în fața Parlamentului.
De exemplu, Parlamentul trebuie să aprobe componența Guvernului propusă de Prim-Ministru. Mai mult, în caz de dezacord, Parlamentul poate revoca Guvernul printr-o moțiune de cenzură (care trebuie semnată de un sfert dintre parlamentari și votată de cel puțin jumătate dintre aceștia). Președintele va trebui apoi să desemneze un nou Prim-Ministru pentru a forma un alt Guvern.
Parlamentul
Parlamentul este definit de articolul 61 din Constituție drept „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legislativă a țării.” Rolul Parlamentului este, prin urmare, de a adopta legile și bugetul prin cele două camere: Camera Deputaților și Senatul.
Din acest motiv, este important ca, atunci când alegeți pe cine să votați în Parlament, să votați pentru candidați care prezintă un program legislativ ce reflectă așteptările dumneavoastră și vă reprezintă interesele. În acest sens, Parlamentul este considerat reprezentantul poporului român.
Atât deputații, cât și senatorii sunt aleși prin vot direct de către toți cetățenii cu drept de vot pentru un mandat de patru ani.
Pentru deputați, alegătorii votează pentru listele de candidați prezentate de partide politice, alianțe sau grupuri independente. Fiecare județ are un număr de mandate de deputați, care variază în funcție de populație. Există un prag electoral de 5%, ceea ce înseamnă că un partid sau o alianță trebuie să obțină cel puțin această proporție din voturi pentru a accede în Parlament.
Pentru senatori, fiecare județ și municipiul București aleg senatori printr-un sistem în care fiecare alegător votează pentru o listă de candidați. Mandatele sunt distribuite în funcție de rezultatele obținute de listele de candidați, iar procesul de vot este secret.
Când este propus un proiect de lege (de Guvern sau de un grup de parlamentari, deputați sau senatori), acesta este mai întâi examinat de una dintre cele două camere (teoretic Camera Deputaților pentru majoritatea legilor). De obicei, urmează un proces de discuții în interiorul și între cele două camere, în timpul căruia pot fi aduse modificări (amendamente).
Când cele două camere sunt de acord cu textul final, pentru ca proiectul de lege să fie adoptat, acesta trebuie aprobat de majoritatea simplă (pentru majoritatea legilor) în fiecare cameră.
Ultima etapă este promulgarea legii de către Președinte, adică semnarea acesteia pentru a confirma oficial că legea va intra în vigoare și va putea fi aplicată.
Rareori, Președintele poate refuza să promulge o lege și poate cere Parlamentului să o reexamineze, în cazul în care consideră că aceasta ar putea ridica probleme constituționale. Parlamentul poate decide să revizuiască legea sau să o revoteze în aceeași formă, caz în care Președintele va fi obligat să o promulge.
Scurt rezumat al relațiilor de interdependență dintre cele trei instituții
Relația dintre Guvern și Parlament
Guvernul are puterea de a adopta anumite reglementări prin ordonanțe guvernamentale simple sau ordonanțe de urgență. Primele trebuie aprobate de Parlament înainte de a putea fi aplicabile, în timp ce cele de urgență sunt aplicabile direct (din cauza unei situații de criză sau urgență); însă, dacă acestea nu sunt ratificate de Parlament în termen de 30 de zile, își pierd efectele. Acest rol al Parlamentului în ratificarea ordonanțelor garantează menținerea statutului său de „unica autoritate legislativă a țării”.
La rândul său, Parlamentul nu doar aprobă componența Guvernului propusă de Prim-Ministru, ci poate, de asemenea, revoca Guvernul printr-o moțiune de cenzură.
Relația dintre Președinte și Parlament
Dacă Parlamentul refuză de trei ori să aprobe componența Guvernului propusă de Prim-Ministru, Președintele poate decide să dizolve Parlamentul.
Președintele poate, de asemenea, să își exercite dreptul de veto, refuzând să promulge o lege adoptată de Parlament. Totuși, Parlamentul poate anula acest veto și poate adopta legea în aceeași formă, fără modificări (printr-un vot cu majoritate absolută).
În caz de încălcare gravă a Constituției, Parlamentul are puterea de a suspenda temporar Președintele, dar această decizie trebuie apoi supusă unui referendum național (votul aparține poporului român).
Relația dintre Președinte și Guvern
Președintele are responsabilitatea de a desemna un Prim-Ministru, care trebuie să formeze un Guvern. Odată ce componența Guvernului este aprobată de Parlament, Președintele numește oficial miniștrii prin decret.